Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" Botoșani

Hram:
„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", 23 Aprilie

Adresa:
Str. Victoriei nr. 18, Botoșani

Paroh: Pr. Dumitru-Florentin Mateciuc
Născut: 9.10.1964
Licențiat al Facultății de Teologie București

Biserica „Sfântul Gheorghe" este situată în zona centrală a orașului, în Str. Victoriei nr. 18. Aici au vrut să clădească locaș de închinăciune cei care au dorit să lase posterității dovada dragostei lor pentru Biserica Domnului și grija pentru sufletele lor ca să fie pomenite în veci din neam în neam.
Despre ctitorul acestei biserici ne vorbește clar inscripția slavonă așezată deasupra ușii de intrare a bisericii. Traducerea acestei pisanii este următoarea:
„Elena, fiică de Despot, doamna răposatului Petru Voevod, a zidit acest hram întru numele Sfântului mare mucenic Gheorghe în târgul Botoșanilor, în zilele Domnului Io Ștefan Voevod și s-a săvârșit în anul 7049 ( 1541), luna octombrie". Anul este greșit în pisanie; este vorba de 7059 ( 1551). Nu poate fi vorba de 7049 (1541), deoarece Elena rămâne văduvă abia în 1546. Cel care a scris pisania a greșit semnele; a gravat semnul pentru 4 în loc de semnul pentru 5. Deci, acest monument istoric este ctitoria doamnei Elena Rareș din anul 1551.
Biserica „Sfântul Gheorghe" este a doua ca vechime după Popăuți (1496) dintre cele existente astăzi în Botoșani.
A fost clădită după modelul bisericii lui Ștefan cel Mare „Popăuți", în formă de cruce cu turnuleț la mijloc și cu intrare pe latura de nord. Este o construcție de proporții reduse. Este împodobită, cu predominarea culorilor de verde și galben, așezate în formă de brâie împrejurul bisericii aproape de acoperiș.
Decorațiunea interioară a fost simplă, fără picturi pe pereți. Pe jos era pardosită cu lespezi de piatră care au rămas până astăzi.
Prima clopotniță a fost construită din lemn la poarta bisericii.
Cu timpul, biserica a suferit unele transformări în urma reparațiilor ce i s-au făcut, fiind încercată adeseori de focuri și cutremure.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este declarat patronul și ocrotitorul orașului Botoșani. În anul 1999 cu prilejul zilei Sfântului Gheorghe s-au organizat mai multe manifestări:

  • Sfânta Liturghie oficiată de Înalt Prea Sfințitul Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei cu un sobor de preoți;
  • Vernisajul expoziției de artă fotografic㠄Motivul religios al Sfântului Gheorghe în iconografia românească", autor Dușa Ozolin;
  • Vernisajul expoziției de icoane pe sticlă și lemn sub egida Fundației Naționale pentru Cultură Artă și Literatur㠄Mihai Eminescu" - Departamentul Artelor Plastice;
  • Concert extraordinar al Filarmonicii de Stat, în colaborare cu corurile „Grigore Polușnicu" al Liceului de Art㠄Ștefan Luchian" și al Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe" din localiate.

    • Biserica „Sfântul Gheorghe" este legată de una din pecețile vechi ale orașului, sigiliul având simbolul „Sfântul Gheorghe călare pe cal omorând balaurul cu o suliță" din anul 1780 și poartă înscrisul: „Pecetea târgului Botoșani afierosit la Sfântul Gheorghe, 1780", aceasta găsindu-se pe o jalbă înaintată Domniei de către locuitorii târgului, în care se plângeau de necazurile ce le aveau din cauza arhimandritului grec Inochentie, egumenul mânăstirii Popăuți.
    Biserica „Sfântul Gheorghe" din Botoșani este o clădire de proporții reduse, fără multe elemente decorative și fără picturi. Este o construcție tip moldovenească , urmând, cu neînsemnate deosebiri, linia lăcașurilor de închinare orășenești mai vechi. Se aseamănă cu bisericile din grupul „Sfântul Nicolae" din Dorohoi, Popăuți, „Precista" din Bacău, „Sfântul Ioan" din Vaslui și „Sfântul Nicolae" din Iași, dintre toate, cel mai mult cu cea din Dorohoi, având amândouă planul cel mai simplu, iar de la Popăuți s-a inspirat pentru mai multe puncte.
    Biserica „Sfântul Gheorghe" este o construcție de plan triconic, zidită din piatră brută și cărămidă; piatră cioplită s-a folosit doar la colțurile clădirii, la ferestre și contraforturi. Bazele turlei, arcadele firidelor și ale ocnițelor sunt din cărămidă.
    Fațada prezintă multiple asemănări cu a unor biserici anterioare. Profilul soclului este destul de simplu. Câte un contrafort este dispus de o parte și de alta a construcției, în dreptul arcului dintre naos și altar. Absidele sunt decorate cu firide ce se încheie prin arcuri duble. Cele laterale au câte cinci firide, iar absida răsăriteană șapte. Deasupra firidelor de găsește un rând de ocnițe care înconjoară întreaga biserică.
    Turla bisericii, de formă poligonală, se sprijină pe două baze stelate; cea superioară are câte două ocnițe pe fiecare latură, unde de asemenea găsim firide oarbe, iar deasupra ocnițe mici.
    Firidele în care sunt ferestre ( 4 din 20 de firide ) sunt mai late și se încheie prin arcuri duble. Ferestrele sunt dispuse în direcția punctelor cardinale și sunt cu chenarul dreptunghiular.
    În diagonale sunt patru mici contraforturi.
    Intrarea în biserică se face printr-o singură ușă, așezată în zidul de miazănoapte al pronaosului. Ușa este încadrată de un frumos chenar gotic în cerc frânt cu ramă exterioară dreptunghiulară; deasupra fiind pisania. O particularitate a chenarului sunt acele pietre cu câte un cerc însemnat pe ele care împodobesc cele două colțuri. Se observă că partea exterioară a chenarului are un rost în axa ușii pe când la rândul de pietre exterioare există o cheie.
    Interiorul este împărțit, ca la toate bisericile orășenești: pronaos, naos și altar.
    Pronaosul bisericii, supralărgit în comparație cu naosul, este luminat de două ferestre mari cu ancadramente de factură gotică, dispuse în pereții de la sud și vest, acoperit de o boltă semisferică.
    Din pronaos se pătrunde direct în naos, peretele median fiind scos și aici.
    Elementul esențial al naosului îl constituie bolta peste un rând de patru arcuri în plin centru se înalță un al doilea rând de arcuri dispuse în diagonală, pe acest din urmă sistem de arcuri și pe pandativii superiori sprijinindu-se turla bisericii. Cele două ferestre ale naosului sunt în arc frânt, dar mai mici decât cele din pronaos.
    În altar, cu bolta în sfert de sferă, lumina pătrunde printr-o singură fereastră dispusă în ax, asemănătoare cu cele din naos. În latura de nord a absidei este înscrisă, în grosimea zidului, nișa proscomidiarului, iar în partea opusă nișa diaconiconului.
    Ambele nișe sunt luminate de ferestre mici.
    Dimensiunile bisericii sunt:
    Lungimea:
  • interioară = 20,80 m;
  • exterioară = 23,80 m;

    • Lățimea:
  • interioară = 5,80 m;
  • exterioară = 9,00 m (fără sinusuri);

    • Înălțimea:
  • la arcurile naosului = 8,30 m;
  • la turlă în interior = 17,70 m;
  • la streșină = 10,80 m;
  • totală până la cruce = 30,70 m.

    • Scheletul catapetesmei datează din anii 1921-1922, fiind din lemn artistic lucrată. Icoanele din catapeteasmă sunt pictate în ulei pe lemn de un pictor al cărui nume nu se poate descifra și de Grigore Zugravu în anul 1733 iunie 20, având fondul suflat cu aur.
    Așezarea icoanelor pe catapeteasmă:
  • în primul rând icoanele împărătești, a Mântuitorului, a Maicii Domnului, Sfântul Gheorghe și Sfântul Ioan Botezătorul;
  • în rândul al doilea se află icoanele praznicelor împărătești și Duminica Tomii;
  • în rândul al treilea sunt icoanele celor 12 Apostoli, care sunt pictați câte 2 pe o icoană;
  • în rândul al patrulea sunt pictate pe scândură scene cu patimile Domnului;
  • în rândul al cincilea sunt pictați cei 12 profeți pe icoane ovale.

    • În catapeteasmă, deasupra ușilor împărătești se află icoana „Năframa", deasupra ei „Cina cea de taină", mai sus „Iisus pe tron cu Maica Sa și Sfântul Apostol Ioan", urmând apoi „Maica Domnului" între profeți. Cel mai înălțat element al catapetesmei fiind „Crucea cu răstignirea Domnului" având la dreapta pe Maica Domnului și la stânga pe Sfântul Apostol Ioan.
    În stânga iconostasului, icoana Maicii Domnului pictată pe lemn, deasupra fiind icoana Maicii Domnului îmbrăcată în argint.
    Pe ușile diaconești sunt pictați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
    Pe ușile împărătești: Sfântul Arhidiacon Ștefan și Sfântul Mucenic Haralambie, mai sus fiind Sfinții Evangheliști Marcu și Matei.
    Biserica „Sfântul Gheorghe" posedă obiecte cu o valoare deosebită:
  • un Sfânt Epitaf din anul 1839 adus din Moscova, brodat cu fir în relief, pluș și argint;
  • strana arhierească simplă din 1800 ( 2,00 m, 0,70 m, 0,10 m );
  • amvonul care pare a fi foarte vechi după pictura ce o are;
  • icoane mici ce nu au data picturii, totuși par a fi vechi, din secolele XVI-XVII;
  • un Sfânt Potir din argint poleit cu aur în interior care se folosește și astăzi datând din 1777;
  • o Sfântă Evanghelie în chirilică datând din 24 februarie 1845;
  • o Sfântă Evanghelie în chirilică tipărită în timpul regelui Carol datând din 1903, coperta acesteia îmbrăcată în catifea și argint este făcută la 30 martie 1855.

    • Este imposibil a se enumera toți preoții care au slujit la biserica „Sfântul Gheorghe" Botoșani de la întemeiere și până astăzi, din cauza lipsei documentelor.
    Sunt menționați doar următorii:
  • - Iconom Ilie Caliotul între anii 1812-1819;
  • - Iconom Alexandru Urzică pe la anul 1864;
  • - Iconom Mihai Moisiu înainte de 1893;
  • - Iconom stavrofor Constantin Vasiliu după 1894 până pe la 1914, care a fost și protopop al județului mulți ani;
  • - Preot Mircea Dumitriu în perioada 1931-1939 care a introdus lumina electrică în biserică și a făcut stranele de stejar;
  • - Preot N. Popovici între anii 1939-1942;
  • - Preot Cozma Balan de la 1943-1988;
  • - Preot Toader Candrea între anii 1989-1998 în prezent titular al bisericii Uspenia;
  • - Preot Teodor Pețenchea suplinitor în perioada 1989-1999 în prezent misionarul Penitenciarului Botoșani;
  • - Preot iconom stavrofor Dumitru Mateciuc din ianuarie 1999.


    • Inapoi la pagina de selectie parohii