Situat la marginea de sud- vest a judeţului Botoşani la 3 km de malul stâng al râului Siret şi la 4 km de Dealu Mare, satul - comună Tudora este împărţit în patru mari ramuri şi anume, Cornăţel în direcţia nord - est, Vale la est, Capul Codrului la sud- vest, şi Ruşi la centru şi vest.
Satul îşi trage numele de Tudora de la o fostă proprietăreasă a vechii moşii, şi are o vechime de 600 ani, fiind pomenită în documente din timpul Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Din punct de vedere religios, tudorenii sunt credincioşi ortodocşi şi desigur au avut dintodeauna locaş de închinare.
Înainte vreme au fost alte biserici din lemn care s-au distrus una după alta pe locul unde a fost Sfânta Masă fiind ridicat între timp un monument în memoria eroilor căzuţi în războiul din 1916 - 1918
Încă înainte de a se risipi cea de a doua biserică veche din lemn la anul 1842, fiind proprietar şi stăpân al locurilor boierul Constantin Cantacuzino - Paşcanu, a început zidirea unei biserici impunătoare din piatră şi cărămidă, finalizarea ei fiind realizată de fiul său Lascăr Cantacuzino - Paşcanu.
Stilul construcţiei este deosebit de a celorlalte biserici moldoveneşti şi nu are nimic comun nici cu stilul bizantin, nici cu cel roman.
Catapeteasma de formă curbă este sculptată artistic în coloane cu capitelii dorice şi e lucrată de un dascăl pe nume Gavril, cu fiul său din satul Oneaga - Botoşani.
Pictura iniţială a icoanelor de pe catapeteasmă, în stil bizantin, a fost făcută de către preotul Theodor Smâdu de la biserica „Uspenia" din Botoşani, ajutat de călugărul Nicandru de la Mănăstirea Probota.
În anul 1997 biserica a intrat în reparaţie capitală schimbându-i-se acoperişul cu învelitoare de tablă, zidăria exterioară primind o nouă îmbrăcăminte din tencuială cu praf de piatră, iar interiorul fiind total restaurat şi împodobit cu o frumoasă pictură bisericească executată de pictorul Ovidiu Preotescu în Sfântul altar şi de pictorul Paraschiv Bejandin din Galaţi în naos, pronaos, pridvor şi cafas, întreaga lucrare încheindu-se în anul 1996.
De-a lungul timpului, la biserica din Tudora au slujit mulţi preoţi- dar sunt cunoscute doar câteva nume: Pr. Atanasie, de origine rutean, preoţii Iordache şi Ioan, fiii lui Atanasie, Pr. C: Doroftei şi M. Gheorghiu, nepot al lui Atanasie, până la anul 1879.
Au urmat preotul Vasile Crudul (1879-1934), Preotul Cosma Bălan (1934-1943) în paralel cu preotul M. Nicolau la parohia II înfiinţată în 1937 până în 1940, apoi cu preotul V. Ciornei până în 1943 când preotul Cosma Bălan se transferă la Botoşani iar preotul Ciornei trece la parohia Tudora I la care rămâne până în 1963 în paralel cu preotul Gheorghe Huţupaş până în 1948 iar din 1949 în paralel cu preotul Ilie Daniliuc în postul II de preot, deoarece parohia II se desfiinţează în 1949.
În anul 1963 preotul Ilie Daniliuc trece în postul de paroh şi din anul 1971 slujeşte în paralel cu preotul Vasile Arhip până în anul 1996 când preotul Ilie Daniliuc se pensionează iar preotul Vasile Arhip trece la cârma parohiei.
Toţi cei care au avut răspunderea duhovnicească la această Sfântă Biserică s-au străduit să înzestreze şi să îmbogăţească visteria bisericii cu toate cele necesare desfăşurării cultului divin şi să păstreze nepreţuitul tezaur al credinţei şi tradiţiilor ortodoxe româneşti.